Îți privești bebelușul cum se leagănă de câteva săptămâni pe mâini și genunchi, înainte-înapoi, dar nu înaintează niciun centimetru? Sau, dimpotrivă, într-o zi pur și simplu se ridică și pornește, de parcă ar fi făcut asta dintotdeauna? Ambele situații sunt complet normale, iar fiecare copil își găsește drumul spre mersul de-a bușilea în ritmul lui.

În acest articol afli când apare de obicei acest pas, cum îl poți susține natural și de ce nu trebuie să te stresezi dacă bebelușul tău alege o altă cale.

Când începe bebelușul să meargă de-a bușilea

Mersul de-a bușilea nu apare peste noapte. Este rezultatul unor luni de dezvoltare a forței și a coordonării, care încep încă din primele momente pe burtică. Bebelușul reușește întâi să își ridice căpșorul, apoi se sprijină pe antebrațe și mai târziu se rostogolește de pe spate pe burtică și invers. În jurul vârstei de șase luni, majoritatea copiilor stau în șezut cu sprijin, iar apoi și singuri.

Din această poziție, bebelușul ajunge natural în patru labe și începe să se legene înainte-înapoi - unul dintre cele mai puternice semnale că mersul de-a bușilea e aproape. Ritmul e influențat de mai mulți factori: cât timp petrece pe burtică, cât spațiu de mișcare liberă are în afara scaunului sau a marsupiului, și, nu în ultimul rând, temperamentul lui.

Cum susții bebelușul în mersul de-a bușilea

Cel mai bun lucru pe care îl poți face în această etapă este să îi oferi cât mai mult timp liber pe podea - într-un spațiu sigur, unde nu e limitat de scaunul cu suport, leagănul sau marsupiul. Copiii învață prin mișcare, nu stând pe loc.

Pe burtică, ajută mult dacă bebelușul are în față ceva interesant, pe care să se concentreze. De exemplu, Cartonașele contrastante pentru bebeluși funcționează exact pe acest principiu - contrastul puternic îi atrage atenția, iar bebelușul încearcă natural să își ridice căpșorul și să mențină privirea mai mult timp, ceea ce întărește exact mușchii gâtului și ai spatelui necesari pentru mersul de-a bușilea.

Încearcă să pui jucăria puțin mai departe de el, ca să ajungă singur la ea. Nu îl trage niciodată de mânuțe și nu îl ajuta cu forța - mișcarea trebuie să vină din propria lui inițiativă. Iar dacă bebelușul tău, în loc de mersul clasic de-a bușilea, se târăște pe burtică sau se deplasează în șezut, nu e niciun motiv de îngrijorare. Există mai multe moduri naturale prin care copiii învață să se deplaseze înainte.

Bebelușul nu învață să meargă de-a bușilea pentru că îi arăți mișcarea, ci pentru că îi oferi destul spațiu și timp să o descopere singur.

Ce faci dacă bebelușul sare peste această etapă

În jurul mersului de-a bușilea circulă multe mituri care îi stresează inutil pe părinți. Adevărul e că dezvoltarea motorie are limite normale mult mai largi decât pare la prima vedere.

Nu contează ritmul altor copii. Contează dacă bebelușul tău găsește un mod propriu de a înainta, nu neapărat care anume.

Pe măsură ce bebelușul devine treptat un mic explorator care stă în șezut, întinde mâna și descoperă lumea din jur, Yoopy îl însoțește și cu alte produse pentru momentele liniștite - de exemplu, un joc de memorie cu cartonașe și animăluțe devine interesant puțin mai târziu, când bebelușul învață să potrivească imagini cu mânuțele lui tot mai îndemânatice. Pentru momentele de baie, care completează firesc timpul petrecut pe podea, cărțile de baie care se colorează cu apă transformă apa în încă un prilej de joacă și descoperire.

Mai târziu, când bebelușul merge deja sigur de-a bușilea și începe să se ridice sprijinit de mobilă, mânuțele lui sunt gata pentru provocări noi - iar activitățile cu benzi tip arici (velcro) sunt un pas firesc pentru exersarea coordonării fine care vine imediat după marile progrese motorii.

Întrebări frecvente

În concluzie

Mersul de-a bușilea e doar unul dintre pașii pe care fiecare bebeluș îi parcurge în ritmul lui. În loc să îl compari cu alți copii, oferă-i spațiu, timp și prezența ta - acesta e cel mai prețios sprijin pe care i-l poți da. 💜